Toate definitiile

VĂIOÁGĂ s. v. văiugă.

văioágă, văioáge, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc.

VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă¹. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.

văĭoágă și văĭúgă f., pl. oage, ugĭ. Est. Vălcea. – Pl. -e: avea cărărĭ înspre doŭă văĭuge (Sadov. VR. 1930, 9-10, 193). V. dolie.