Toate definitiile

VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.

VĂIERÁRE s. v. boceală, bocire, bocit, căi-nare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văi-tătură.

văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri