Toate definitiile

VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque].

váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce

VÁSCĂ s. f. recipient în formă de cupă, ca element decorativ în parcuri. (< it. vasca, fr. vasque)

VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

VÂŞCÁ vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa, foi, forfoti, frământa, furnica, mişca, mişui, mişuna, muta, roi, urni, viermui.

vîșcá (-c, át), vb. – A se mișca, a face o mișcare. – Var. vîșcîi. Creație expresivă, cf. fîșcîi (Scriban se gîndește la o legătură cu mișca, care nu pare probabilă).

vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 v'âșcă; conj. prez. 3 să v'âște

vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede [!] și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n´are´ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377).