![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileVẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo. VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. VÂSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) suflă. (Ambarcaţie cu ~e.) VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi. v'âslă s. f., g.-d. art. v'âslei; pl. v'âsle clădăríe f. (d. cladără). Mold. Legătură de strugurĭ care se atîrnă ca să se păstreze pe ĭarnă. – În Munt. vîslă. 1) vî́slă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. veslo). Ramă, lopată de mînat luntrea. Dun. Opacină, lopată maĭ scurtă și maĭ lată cu care pescaru, șezînd la coada uneĭ luntri micĭ (oranițe ș. a.), ține cîrma cînd trage altu la lopețĭ, ĭar cînd e singur, se servește de ĭa [!] și la mînat, și la cîrmit în acelașĭ timp. Mare lopată de băgat și de scos pînea [!] din cuptor. Căuș mare. – Vechĭ vî́nslă. 2) vî́slă f., pl. e (bg. vislo, svislo și sveslo). Munt. Clădărie. vîslă (-le), s. f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli). vîșlă (-le), s. f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans. |