Toate definitiile

VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

VÂRTEJUÍRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere.

vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri