Toate definitiile

VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.

VÂNĂTÁIE s. (MED.) echimoză, vineţeală, (înv.) vânătare. (Are o ~ la ochi.)

vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi

vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele [!] după o lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.