Toate definitiile

VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului. – V. vântura.

VÂNTURÁT s. v. vânturare.

vânturát s. n.

vînturát, -ă adj. Care s´a vînturat pin [!] lume, aventurier, haĭmana, nestatornic. Fig. Zvăpăĭat, nestatornic. – Și zv-.