Toate definitiile

VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura.

VÂNTURÁRE s. (AGRON.) vânturat, (rar) vânturătură. (~ grâului.)

vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri