Toate definitiile

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvuí vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

VRĂFUÍ vb. v. răvăşi.

vrăfuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiésc, imperf. 3 sg. vrăfuiá; conj. prez. 3 să vrăfuiáscă

vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile ! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).