Toate definitiile

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicește, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, pro-vizoriu, schimbator, temporar, trecă-tor, vremelnic.

vremelnicésc (înv.) adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)