Toate definitiile

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)

!vrej s. n., pl. vréjuri

vrej m. (sîrb. vrež, -ža, bg. -ža). Munt. Curpen, cotor de plantă tîrîtoare, ca la dovleac, la pepene ș. a.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)

vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).