Toate definitiile

VOROÁVĂ, voroave s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Cuvânt, discurs. – Din vorovi (derivat regresiv).

VOROÁVĂ s. v. afirmaţie, alocuţiune, con-versaţie, convorbire, cuvânt, cuvântare, declaraţie, dialog, discurs, discuţie, mărturisire, relatare, spusă, termen, vorbă, zisă.

voroávă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve

voroávă f., pl. e (var. din vorbă, pintr´un [!] intermediar rusesc). Mold. Trans. Vechĭ. Vorbă, convorbire, discusiune [!].