Toate definitiile

VORBÍT¹ s. n. Vorbire. – V. vorbi.

VORBÍT², -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p. ext. expus oral. ◊ Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi.

VORBÍT adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.

vorbít s. n.