Toate definitiile

VORBÁR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Învechit) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.

VORBÁR s. v. dicţionar, lexicon, vocabular.

VORBÁR s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.

vorbár (reg.) adj. m., pl. vorbári; f. vorbáră, pl. vorbáre