Toate definitiile

VÓLNIC, -Ă, volnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu forța; arbitrar. – Din sl. volĩnŭ.

VÓLNIC adj. v. abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, îndreptăţit, liber, neatârnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, suveran.

vólnic (înv.) adj. m., pl. vólnici; f. vólnică, pl. vólnice

vólnic, -ă adj. (bg. volnik, om liber, emancipat, d. vsl. volinŭ, spontaneŭ, voluntar, d. volĭa, voĭe; rus. vólĭnyĭ, liber. V. samo-volnic [!]). Vechĭ. Liber, slobod: om volnic. Adv. A primi volnic, a primi nesilit.