Toate definitiile

VOINICÍE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.

VOINICÍE s. v. armată, bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forţă, haiducie, impe-tuozitate, încumetare, îndrăzneală, militărie, neînfricare, putere, robuste-ţe, semeţie, tărie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlagă.

voinicíe (pop.) s. f., art. voinicía, g.-d. art. voinicíei; (fapte) pl. voinicíi, art. voinicíile

voĭnicíe f. (d. voĭnic). Vitejie. Faptă de voĭnic. Tărie, forță fizică.