Toate definitiile

VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică.

VOINICÍCĂ s. v. usturoiţă.

voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle, art. voinicélele

voĭnicícă f., pl. ele (d. voĭnic). Usturoiță.