Toate definitiile

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele sau pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație sau developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc. – Din fr. voile.

VOÁL s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. şi Bucov.) balţ, (Transilv.) şlaier. (~ de mireasă.)

VOAL s.n. 1. Țesătură fină și transparentă; văl. 2. (Fot.) Pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. [Pron. voal. / < fr. voile].

VOAL s. n. 1. țesătură fină și transparentă; văl. 2. (fot.) pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. (< fr. voile)

voál (-luri), s. n. – Văl, zăbranic. Fr. voile. Este dubletul lui văl. – Der. voala, vb., din fr. voiler; voaletă, s. f., din fr. voilette.

voal s. n., pl. voáluri

*văl n., pl. urĭ (neol. d. lat. velum; it. velo, fr. voile. V. velă, re-velez). Bucată de pînză pusă peste ceva ca să acopere saŭ să ascundă. Un fel de țesătură foarte supțire [!] cu care cocoanele îșĭ acopere [!] une-orĭ fața cînd umblă pe stradă (ob. numit voal). Fig. Ceĭa ce ascunde ceva: un văl des ne ascunde secretele naturiĭ. Aparență, pretext: supt [!] vălu amicițiiĭ. Anat. Vălu palatin, membrană care separă nasu de gură (V. velar). – Și vol (Suc.), un văl supțire [!] al mireseĭ pus peste hóbot. V. gĭulgĭ, fludă, pocrovăț, răspetie.

*voal (oa dift.) n., pl. urĭ (fr. voile). Văl, țesătură fină și rară pe care femeile o poartă pe față.