Toate definitiile

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.

VLĂDÍCĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci

vlădícă m., pl. ĭ (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladýka, domn și titlu onorific dat episcopilor; bg. sîrb. vladika. V. vladnic, oblăduĭesc). Vechĭ. Guvernator, principe. Dela vlădică pînă la opincă, dela domn pînă la țăran, tot poporu (V. isop). Azĭ. Fam. Episcop saŭ arhiereŭ. – Vechĭ și vlădic.