Toate definitiile

vídră (-re), s. f. – Nutrie (Lutra vulgaris). – Mr., megl. vidră. Sl. vydra (Cihac, II, 455; Meyer, Neugr. St., II, 20; Conev, 56; Rosetti, III, 49), cf. bg., sb., cr., mag. vidra, ceh., rus. vydra, pol. wydra, ngr. βύδρα.

VÍDRĂ, vidre, s. f. Mamifer carnivor cu corpul acoperit cu blană deasă, castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță; lutră (Lutra vulgaris). ♦ Blana prelucrată a acestui animal; lutru. – Din sl. vydra, bg., scr. vidra.

VÍDRĂ s. 1. (ZOOL.; Lutra lutra sau Lutra vulgaris) lutră, (reg.) dihor de apă. 2. v. lutru.

vídră (vi-dră) s. f., g.-d. art. vídrei; pl. vídre

vídră f., pl. e (vsl. vydra, d. ngr. ῾ýdra, idră [!]; sîrb. bg. rut. vidra; ung. vidra; germ. otter). Un fel de jder ceva maĭ mare de cît [!] pisica, trăitor pe malu apelor, unde înotînd perfect, prinde pește (lutra). Blana luĭ e catifelată și foarte scumpă. – La Cr. vidre cu 24 de capete. Decĭ „idre”.