Toate definitiile

VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.

VEZICATÓR adj. vezicant. (Substanţă ~oare.)

VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].

VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)

vezicatór¹ adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezi­ca­toáre

vezicatór² s. n., pl. vezicatoáre