![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileVEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis. VEXAŢIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jig-nire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă. VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio]. VEXAȚIÚNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio) !vexațiúne (-ți-u-)/vexáție (-ți-e) (livr.) s. f., g.-d. art. vexațiúnii/vexáției; pl. vexațiúni/vexáții *vexațiúne f. (lat. vexátio, -ónis). Acțiunea de a vexa. |