Toate definitiile

VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.

VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.

VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].

VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)

vexatóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatórii

*vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.