Toate definitiile

VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium.

VESTÍGIU s. 1. v. relicvă. 2. (la pl.) moaşte.

VESTÍGIU s.n. Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [Pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium].

VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium)

vestígiu [giu pron. giu] s. n., art. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (-gi-i-)

*vestígiŭ n. (lat. vestigium. V. investig). Rar. Urmă: vestigiile uneĭ civilizațiunĭ.