Toate definitiile

VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia.

VEHEMÉNŢĂ s. 1. violenţă, virulenţă. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violenţă. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Îşi susţine opinia cu ~.)

VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [< fr. véhémence, lat. vehementia].

VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia)

veheménță s. f., g.-d. art. veheménței

*veheménță f. (lat. vehementia). Ardoare, pornire vehementă: vehemența unuĭ discurs. V. violență.