Toate definitiile

VEDERE SCÚRTĂ s. v. miopie, miopism.

VEDÉRE, vederi, s. f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ◊ Loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfățișare, fără a-l fi cunoscut personal; b) la repezeală. ◊ Loc. prep. În vederea... = în scopul..., pentru... ◊ Expr. A avea pe cineva în vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grijă (de cineva), a ține în evidență pentru un anumit scop. A avea ceva în vedere = a avea o intenție, a-și face un plan, a urmări realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza. A trece cu vederea = a nu ține seamă, a nu lua în seamă; a scuza cuiva o greșeală; a omite. (Reg.) La bună vedere! formulă de salut la despărțire. ♦ (Pop.) Întâlnire (pusă la cale de părinți sau de pețitori) între două persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei căsătorii. 2. Simțul văzului; ochii. ◊ Expr. A avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Înfățișare, chip, aspect. 4. Priveliște, peisaj. ♦ Fotografie înfățișând un peisaj; carte poștală ilustrată. II. (Mai ales la pl.) Părere, idee, concepție, convingere. – V. vedea.

VEDÉRE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, văz, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectivă. 5. cadru, peisaj, v. privelişte. 6. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. concepţie. 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~?)

VEDÉRE s. v. aer, apariţie, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, faţă, figură, fizionomie, halucinaţie, înfăţişare, întâlnire, întrevedere, înţelegere, lumină, lumânare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pătrundere, pricepere, privire, pupilă, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune.

Vedere ≠ nevedere

vedére s. f., g.-d. art. vedérii; (ilustrate, păreri) pl. vedéri

vedére f. Văz, simțu pin [!] care vezĭ: vulturiĭ au o vedere strașnică, a perde [!] vederea saŭ vederile (a orbi). Considerațiune, socotire, luare în samă [!]: a avea în vedere. Scop: a avea vederĭ ambițioase. Priveliște, aspect, spectacul [!]: de pe munte era o vedere măreață. Tabloŭ care reprezintă priveliștĭ după natură. A peri [!] din vedere, a nu se maĭ vedea. A trece cu vederea, 1. a nu observa, a nu băga în samă, 2. a nu lua în samă, a nu considera, 3. a ĭerta (un lucru). La vederea..., cînd s´a arătat, cînd a fost văzut, văzînd: la vederea ceaĭuluĭ, frunțile se descrețiră.