Toate definitiile

UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.

UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. – Umbla + suf. -ător.

umblătór¹ adj. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre

umblătór² (înv.) s. m., pl. umblătóri

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.