Toate definitiile

ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – V. ului.

ULUÍRE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)

ULUÍRE s. v. ameţeală, buimăceală, buimă-cire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.

uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri