Toate definitiile

UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.

UITĂTÓR s. v. privitor, spectator.

uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre