Toate definitiile

UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor.

UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, şocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 3. ameţitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.

uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre

uĭmitór, -oáre adj. Care te uĭmește: o frumuseță [!] uĭmitoare. Adv. Uĭmitor de frumoasă.