Toate definitiile

UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.

UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veşted, veştejit.

ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.

ugilít (reg.) adj. m., pl. ugilíți; f. ugilítă, pl. ugilíte

ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.