Toate definitiile

UF interj. Exclamație care exprima ciudă, regret, necaz, plictiseală, dezgust etc. – Onomatopee.

uf interj. – Exprimă suferința sau ușurarea. Creație expresivă, cf. REW 9032. – Der. ufui, vb. (a suspina), cf. ofta.

uf interj.

uf, interj. care arată plictiseala saŭ dezgustu: Uf ! Ce individ ! Uf ! Bine c´am scăpat ! V. of.