Toate definitiile

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.

UCÍS s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

ucís (rar) s. n., pl. ucísuri

UCÍS adj. v. omorât.

ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire. – Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele´n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106).