Toate definitiile

TĂTĂÍȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíșă s. f.] – Et. nec.

TĂTĂÍŞ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) pun-ga-babei.

!tătăíșă¹/tătăíș (plantă) (pop.) s. f./s. m., art. tătăíșa/tătăíșul; pl. tătăíșe/tătă­íși