Toate definitiile

TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. – uță.

TĂRĂBÚŢĂ s. v. cotigă, teleagă.

tărăbúță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbúței; pl. tărăbúțe