Toate definitiile

TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare.

tăcăitoáre (reg.) (-că-i-) s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri

ŢĂCĂITOÁRE s. v. berbecel, lupul-vrăbiilor, sfrâncioc.