Toate definitiile

TĂCĂÍ vb. 1. v. ticăi. 2. v. palpita.

TĂCĂÍ, tăcăiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). [Var.: tâcâí vb. IV] – Tac¹ + suf. -ăi.

tăcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăcăiésc, imperf. 3 sg. tăcăiá; conj. prez. 3 să tăcăiáscă

TÂCÂÍ vb. IV v. tăcăi.

TÂCÂÍ vb. v. ticăi.

tî́cîĭ, a -í v. intr. (d. tîc-tîc). Fam. Fac tîc-tîc: a-țĭ tîcîi inima de frică. – Și tícăĭ (Dolj): le ticăĭa la toțĭ inimile (Doina 2-3, 39). V. bîcîĭ.