Toate definitiile

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.

TĂBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanţe ~oare.)

tăbăcitór¹ adj. m., pl. tăbăcitóri; f. sg. și pl. tăbăcitoáre

tăbăcitór² s. n., pl. tăbăcitoáre