Toate definitiile

TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.

TÂNGUÍRE s. 1. v. văitat. 2. v. bocet. 3. v. geamăt. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude o ~.)

TÂNGUÍRE s. v. plângere, reclamaţie.

tînguíre f. Acțiunea de a se tîngui. Vorbele pin [!] care te tînguĭeștĭ: ascultă-ĭ tînguirea.

tânguíre s. f., g.-d. art. tânguírii; pl. tânguíri