Toate definitiile

TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + suf. -eală.

TRÂNTEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.

trânteálă s. f., g.-d. art. trântélii; pl. trântéli

trînteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trînti. Fam. Bătaĭe: a da, a trage, a mînca trînteală.