Toate definitiile
TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoţie, impostu-ră, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.
TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoţie, impostu-ră, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.