Toate definitiile

TRIL, triluri, s. n. Ornament muzical constând din executarea rapidă (și prelungită), cu vocea sau cu un instrument, a unui sunet de bază cu unul alăturat lui; p. ext. cântecul unor păsări care produce un efect sonor similar cu cel definit mai sus. – Din it. trillo.

TRIL s. (MUZ.) (înv.) tererem.

TRIL s.n. Ornament muzical constând din repetarea rapidă și alternativă a două note consecutive despărțite de un ton sau de un semiton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. [Cf. it. trillo, fr. trille].

tril (-luri), s. n. – Ornament muzical; ciripit. It. trillo, cf. fr. trille.

TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapidă a două note consecutive despărțite de un (semi)ton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. (< it. trillo, fr. trille)

tril s. n., pl. tríluri

*tril n., pl. urĭ (fr. trille, d. it. trillo). Muz. Notă executată răpede [!] (la distanță de un ton orĭ un semiton) și repetată împreună cu altele, ca la doĭnă saŭ la „cĭocîrlie”. V. tererem.