Toate definitiile

TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue.

TRIFTÓNG s.m. Pronunțare a trei vocale diferite într-o singură silabă. [< fr. triphtongue, cf. gr. tri – cu trei, phthongos – sunet].

TRIFTÓNG s. m. pronunțarea a trei vocale diferite într-o singură silabă. (< fr. triphtongue)

!triftóng (trif-/tri-) s. m., pl. triftóngi

*triftóng m. (tri- și ftong din diftong). Gram. Silabă compusă din treĭ vocale, ca ĭaŭ, ĭeŭ, oaĭ (în toaĭpă) ș. a.