Toate definitiile

TONTORÓI s. n. (În expr.) A juca (sau a sări) tontoroiul = a juca sau a dansa cu mișcări bruște și cu sărituri, fără ritm; a țopăi. (Fam.; în expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorințelor, capriciilor cuiva. [Var.: țonțorói s. n.] – Din magh. tántorogni.

tontoróĭ (vest) și țonțoróĭ (est) n. (ung. tántorogni, a juca tontoroĭu). Fam. A juca tontoroĭu, a țopăi, a juca ca nebunu: sare și joacă tontoroĭu (Car. VR. 1909, 11, 225), se fripsese și juca țonțoroĭu de durere.

ȚONȚORÓI s. n. v. tontoroi.

țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu.

țonțoróĭ, V. tontoroĭ.