Toate definitiile

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

TOLERÁNT adj. v. concesiv.

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)

*toleránt, -ă adj. (lat. tólerans, -ántis; fr. tolérant). Care permite să aĭ ideile și credințele tale religioase: Romaniĭ eraŭ un popor tolerant. Îngăduitor, indulgent în morală. Care suportă medicamentele: bolnav, stomah [!] tolerant.

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. tolerántă, pl. toleránte