Toate definitiile

TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.

TOCMEÁLĂ s. târg, târguială, (rar) precupeţire, (reg.) tocmă. (~ a ţinut mult.)

TOCMEÁLĂ s. v. acord, aranjament, aşeză-mânt, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, ciclu, clauză, combinaţie condiţie, contract, convenţie, creare, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, datină, dispoziţie, facere, fel, fundaţie, instituţie, intri-gă, înţelegere, înţelepciune, înţeles, învoială, învoire, judecată, legământ, logodnă, maşinaţie, măsură, menstru-aţie, minte, moderaţie, normă, obicei, ordine, organizare, orânduială, pact, period, peţire, peţit, precept, prevedere, principiu, punct, raţiune, regulă, rân-duială, rost, semnificaţie, sens, soco-teală, socotinţă, stipulare, stipulaţie, tact, termen, testament, tâlc, tradiţie, tranzacţie, uneltire, unitate, uz, uzanţă, zidire .

tocmeálă s. f., g.-d. art. tocmélii; pl. tocméli

TOCMEÁLĂ s. v. acord, aranjament, aşeză-mânt, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, ciclu, clauză, combinaţie condiţie, contract, convenţie, creare, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, datină, dispoziţie, facere, fel, fundaţie, instituţie, intri-gă, înţelegere, înţelepciune, înţeles, învoială, învoire, judecată, legământ, logodnă, maşinaţie, măsură, menstru-aţie, minte, moderaţie, normă, obicei, ordine, organizare, orânduială, pact, period, peţire, peţit, precept, prevedere, principiu, punct, raţiune, regulă, rân-duială, rost, semnificaţie, sens, soco-teală, socotinţă, stipulare, stipulaţie, tact, termen, testament, tâlc, tradiţie, tranzacţie, uneltire, unitate, uz, uzanţă, zidire .

TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.

TOCMEÁLĂ s. târg, târguială, (rar) precupeţire, (reg.) tocmă. (~ a ţinut mult.)

tocmeálă f., pl. elĭ (d. tocmesc, mă tocmesc). Întocmire, organizare: bună țeară [!], rea tocmeală. Condițiune, învoĭală: cu tocmeala asta, primesc să plec. Învoĭală, contract: tocmelile agricole (între moșierĭ și țăranĭ). Neguțare: tocmeală țigănească (prea lungă).