Toate definitiile

TÓCMAI adv. 1. În mod exact, precis. ◊ Expr. (Fam.) Tocmai pe tocmai = exact așa, în totul. 2. Abia, chiar atunci. 3. Nu mai aproape decât... 4. Chiar așa de..., prea (mult). [Var.: (pop.) tócma adv.] – Din sl. tŭkŭma.

TÓCMAI adj. v. drept, neted, plan, plat, şes.

TÓCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (~ aşa s-a întâmplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimereşte ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mâncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. (~ de anul trecut trebuia să ...) 6. chiar, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, taman, (prin Olt.) tomite. (~ în Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 9. prea. (Nici ~ tânără, nici ~ bătrână.)

TÓCMAI adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.

tócmai adv. – 1. Aidoma, la fel, asemănător. – 2. Precis, just, exact. – 3. Numai, abia, chiar. – 4. Pînă, pînă acolo, pînă unde. – Tocmai și, pînă și (înv.). – Var. (în)tocma(i), (în)togma(i), înv. atocma(i), tomna. Sl. tŭkŭmŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 416), cf. bg. tăkmo, cr. takmen, rus. tokmo. – Der. tocmi, vb. (înv., a ordona, a dispune, a regla; înv., a aranja, a repara; a fixa, a stabili; a contracta; refl., a se așeza, a se stabili; refl., a conveni, a fi de acord; refl., a fixa prețul, a se învoi; refl., a întra în slujbă, a servi ca; refl., a dezbate prețul), din sl. tŭkŭmiti „a asemui, a compara”; tocmeală (var. înv. tocmală), s. f. (înv., rînduială, ordine, dispoziție; înv., dispoziție, testament; înv., decizie, decret; înv., regulă, normă, lege; înv., menstruație, acord, învoială; convenție, contract; discuție, dezbatere asupra prețului); tocmelnic, s. m. (înv., imputernicit); întocmi, vb. (a aranja, a regla, a dispune; a organiza, a institui); (în)tocmitor, s. m. (organizator; autor). Rut. tokma, tokmyty sa pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 11).

tócma și tócmaĭ adv. (vsl. tŭkŭma, tŭkŭmo, tŭkŭmĭ, numaĭ; bg. tŭkmo, tocma). De abea [!], numaĭ: tocma la spartu tîrguluĭ a venit și el, tocmaĭ atuncĭ am aflat că fugise. Exact, precis, taman, chear [!] (de așa de departe, asemenea om, timp ș. a.): Vin tocma dela Plevna. Tocma tu te-aĭ găsit să facĭ gură ? Tocmaĭ pe aicĭ vreĭ să trecĭ ? Exact, identic, chear [!], taman, aidoma: acest copil e tocma (saŭ întocma) tată-su, voĭ face tocma (saŭ întocma) așa. Exact, precis, în cap, taman: o sută tocma, socoteala e tocma. Chear [!], în acel (acest) moment: tocma era să ĭes, cînd ĭacătă și tu ! – Fam. se zice maĭ mult tocma (ca numa față de numaĭ) – În vest și togma și tomna (V. ocnă), în est, pop. túma (în unire cu altă vorbă): tuma atuncĭ. La Cant. atócma.

tócmai adv.