Toate definitiile

TOCITOÁRE s. v. cadă, zăcătoare.

TOCITOÁRE, tocitori, tocitoare, s. f. 2. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră. 2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin [!] învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan.

tocitoáre s. f., g.-d. art. tocitórii; pl. tocitóri

TOCITOÁRE s. v. cadă, zăcătoare.

TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră. 2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

TOCITOÁRE, tocitori, tocitoare, s. f. 2. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.