Caută
Traducere
Toate definitiile
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.
TOCILÁR s. (rar) ascuţitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. şi Bucov.) şlaifăr. (~ul ascute cuţitele.)
TOCILÁR s. v. bucher.
tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.