Toate definitiile

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

TIPĂRÍ vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.

TIPĂRÍ vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.

tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin [!] presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne [!]: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă [!]). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ ?

tipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 să tipăreáscă